Morinherba.com Situs Kesehatan dan Herbal No.1 obat herbal stroke alami timbangan timbangan digital tips mengecilkan perut cara cepat menurunkan berat badan cara menghilangkan kantung mata cara menghilangkan komedo cara menghilangkan flek hitam manfaat madu kata motivasi resep kue basah resep kue bolu kata kata lucu Kata Kata Motivasi Kata Kata Mutiara
Bine ati venit !
2012      Aug 21

Foto: ultimelestiri.com

 

,,Nu vreau să fac puşcărie!” a spus doamna din imagine, într-o justificare mai mult decât penibilă. Aş fi de acord cu stimabila, dar dumneaei tocmai mi-a  confiscat votul de la referendum.  Dacă dânsa se bazează pe proverbul care zice că ,,s-a întâlnit hoţul cu prostul”, se înşeală. Pentru că nici eu nu vreau să fiu prostul nimănui. Şi pentru că sunt hotărât să fac tot ce-mi stă în putinţă, la modul legal, desigur, ca să recuperez prejudiciul. Or, doamna ar trebui să ştie că votul nu este numai un drept al meu, ci şi o proprietate.

2012      Jun 24

Dincolo de evidenta divizare a societăţii româneşti, cazul Adrian Năstase arată, la modul înfiorător, ce înseamnă băsismul pe meleagurile carpato-danubiano-pontice. Băsismul este un curent al cinismului şi al alienării, care strânge oameni goliţi sufleteşte în jurul unor idei oripilante, este starea eminamente deplorabilă care defineşte ura la cel mai înalt grad al ei, este atitudinea ultra-distructivă în faţa căreia nu va prevala niciodată vreun simţământ uman, este o pecingine terifiantă, din colcăielile căreia se zămislesc monştri bipezi,  este un cancer imund, care roade lăuntricul şi-apoi îl scoate la iveală supurând în duhnitoare sfrenţie. Băsismul este un mod de viaţă absurd, dintr-un areal aflat în afara oricăror logici umane. Băsismul este imensa gaură neagră forată în plin spaţiu mioritic, un necurprins hău satanic din tenebrele căruia ies hoarde trepanate de zombi, gata să sfâşie, să spintece, să ciopârţească.

 

Ei, bine, tot ceea ce se întâmplă în jurul cazului Adrian Năstase nu face, în opinia mea, decât să revigoreze un băsism ce, până mai ieri-alaltăieri, părea în pierdere de turaţie. Văd oameni publici, cu precădere din zona analizei politice, care promovează ideea că, prin tentativa de sinucidere, Adrian Năstase i-a dat o lovitură lui Traian Băsescu. Spun oamenii ăştia că, astfel, Adrian Năstase i-a răpit duşmanului plăcerea de a-l vedea după gratii, alături de drojdia societăţii. Doar că lucrurile nu stau tocmai aşa. Suspiciunea că nu există nicio ratare a actului suicidal, că totul e o făcătură, un scenariu menit a-l scăpa de puşcărie pe fostul premier, ia amploare. Simţind încotro se îndreaptă grosul opiniei publice, OTV şi guzgănelul Dan Diaconescu şi-au stabilit deja grila de programe pentru următoarele săptămâni. Lipsa informaţiilor, tăcerea impusă de Adrian Năstase şi rudele sale, atacurile nemernice, dar ferme (orice-am zice), ale Monicăi Macovei, au darul de a alimenta până la refuz varianta unui caz cusut cu aţă albă.

 

Mai mult, în plan politic, Traian Băsescu şi acoliţii lui se pot socoti beneficiari ai întregii tevaturi. Întâi, pentru că ambiguităţile sporesc bănuielile, nu le estompează. Apoi, pentru că băsiştii şi diaconiştii sunt în perpetuă căutare după noduri în papură, după acte care să incrimineze guvernarea actuală, după ipostaze, imagini şi subiecte care să sensibilizeze, la modul primitiv, dar profund, o cât mai mare parte a populaţiei. A, dacă sinuciderea lui Năstase ar fi fost o realitate, dacă băsismul ar fi avut în faţă un cadavru, nu un om aflat – e drept – pe un pat al suferinţei (dar viu), altele ar fi fost datele problemei. Am fi avut de-a face cu o emoţie publică de cu totul altă natură, la cu totul alte calapoade de manifestare, iar invenţiile, născocirile şi abjecţiile generate de aparatul de propagandă advers ar fi avut un impact mult mai redus. Faptul că Năstase a eşuat în tentativa lui a dat naştere speculaţiilor de tot felul. Dacă în faţa iminentei încarcerări Năstase hotărâse într-adevăr să-şi ia viaţa, e de neînţeles de ce nu şi-a pus în aplicare planul înainte de sosirea celor doi poliţişti, în intimitatea propriei biblioteci, a propriei personalităţi şi a conştiinţei de sine. Năstase se putea sinucide, fără zarvă, în diverse moduri, aşa cum o fac zilnic atâţia şi atâţia semeni de-ai noştri, ajunşi la capătul puterilor sau într-un iremediabil stadiu de deznădejde. Scutea populaţia de dezagreabilul spectacol mediatic ce se lăţeşte ca o magmă lipicioasă peste toată ţara. Îl scutea şi pe poliţistul însoţitor, dacă e aşa, de nedemnele regrete că-i oferă o atare privelişte. Şi, nu în ultimul rând, Adrian Năstase se scutea pe el însuşi de penibilul situaţiei de faţă.

 

Da, cazul Adrian Năstase a împărţit societatea românească în două. Numai că tare mă tem că tabăra aia care admite făcătura, cu glas tare sau mai pe ocolite, sare de 50 %. Şi mai mi-e teamă că, în curând, lumea îi va aplauda pe cei ce umblă cu fulare în plină vară, mânjiţi cu ketchup şi cu ruj, în loc să-i repudieze. Şi că, în cele din urmă, procuroarea Monica Macovei ne va râde în nas tuturor celor ce dezavuăm forma colectivă de neanderthalizare, numită băsism.

 

2012      Jun 14

Sunt proprietarul unui apartament, la bloc, în Arad, zonă bună, aproape de centru, toate utilităţile, şi doresc să fac un schimb de locuinţă. Caut un municipiu, un oraş, o comună, un sat, un cătun în care concetăţenii mei să aibă un minim simţ civic şi o fărâmă de  responsabilitate socială. Nu-mi doresc neapărat ceva similar, mă mulţumesc şi cu o căsuţă mărginaşă, dar să am vecini care să ţină la drepturile lor cetăţeneşti şi la libertăţile individuale, să nu se entuziasmeze în faţa unui primar care ,,fură, da’ şi face’’ şi, dacă nu cer prea mult, să nu fie ,,martori ai lui Băsescu’’ sau iremediabili fani ai ,,domnului Dan’’.

 

Pentru cei interesaţi, iată avantajele:

 

  1. Aradul este în faţă! (conform lozincii electorale a re-realesului primar)
  2. Portocalezii majoritari au câte două perechi de testicule, ceea ce înseamnă că Aradul va deveni un important punct de atracţie turistică
  3. În Arad nu există Opoziţie (o spun ultimele date oficiale), armonia domnind, aşadar, peste tot.

 

La nevoie, accept şi Congo!

2012      Mar 6

Am aflat din gura primului ministru Mihai Răzvan Ungureanu că România nu este o ţară de înotători. L-aş contrazice:  în ţara asta, ca niciunde altundeva,  se practică într-o veselie, şi cu destul succes, înotul în aer liber, stilul dat din coate. La sportul ăsta, pedeliştii sunt campioni naţionali.  Pentru ceilalţi însă, constrânşi de constructorii de piscine să evolueze în mediul acvativ, e mai greu: pe lângă că apele sunt tulburi,  nici înotătorii n-au loc de pescuitori. Cu toate acestea, românii – în majoritatea lor -  intră la apă în fiecare zi,  mai adânc, mai afund. Tot ce mai nădăjduiesc ei e să prindă un pai plutitor, că dinspre  colacul de salvare nicio şansă. E dezumflat rău.

2012      Mar 3

,,Cu ce pot fi de folos eu unor oameni nemulţumiţi?’’, se întreba candid premierul Ungureanu, auzind că o mână de protestatari din Iaşi scandau împotriva cabinetului său şi a regimului actual. Bună întrebare, nici nu mă aşteptam la altă reacţie din partea unui prim-ministru atât de şcolit, atât de inteligent, atât de dăruit cu haruri. Întrebarea e bună – în opinia mea – pentru că demonstrează cât de capabil în a găsi soluţii este Ungureanu. O întrebare aş avea şi eu: totuşi, la ce-i serveşte lui MRU ,,multa carte’’ de care acoliţii sistemului băsist fac caz? Răspuns probabil: la a-i fi de folos unui om mulţumit şi împlinit. Om care se numeşte Traian Băsescu.