Morinherba.com Situs Kesehatan dan Herbal No.1 obat herbal stroke alami timbangan timbangan digital tips mengecilkan perut cara cepat menurunkan berat badan cara menghilangkan kantung mata cara menghilangkan komedo cara menghilangkan flek hitam manfaat madu kata motivasi resep kue basah resep kue bolu kata kata lucu Kata Kata Motivasi Kata Kata Mutiara
Bine ati venit !
2010      May 30

 

          Îl privesc pe parlamentarul-cântăreţ Victor Socaciu într-o dezbatere televizată. Dom’le, tipul e de-a dreptul impertinent, iertată fie-mi vorba! O ţine sus şi tare că sindicalismul românesc este, nu doar un apanaj al stângii, ci o anexă – pur şi simplu – a Partidului Social Democrat. Că doar socialiştii poartă grija maselor proletare şi că, în ceea ce priveşte interesele socio-profesionale, sindicaliştii numai cu socialiştii ar fi complementari.

 

          Fals! Fals!! De o mie de ori fals!!! Iar liberalii nu fac bine că-i lasă pe urmaşii lui Iliescu să confişte această formă colectivă de apărare a intereselor şi drepturilor celor ce vând forţă de muncă pe o piaţă aflată, oricum, în vădită suferinţă şi în evident impas. Da, socialismul a avut mai mereu o influenţă asupra gloatelor, dar nu acelaşi lucru trebuie să se întâmple şi cu sindicatele, care se presupune că sunt organizaţii cu personalitate juridică, de sine stătătoare şi independente din toate punctele de vedere. Inclusiv din punct de vedere politic.  

 

          O vină în acest sens o poartă, însă, şi unii dintre exponenţii Partidului Naţional Liberal. Mulţi dintre aceştia militează ca PNL să rămână ancorat în zona ideologiei păguboase care proclamă liberalismul drept un curent politic al elitelor. Carevasăzică, prin inducţie, PNL ar trebui să rămână un partid de cadre, şi nimic mai mult.  E o idee promovată asiduu de falşi elitişti, de parveniţii cu aere de specialişti, de adepţii snobismului de tip balcanic.

 

          Ăstora, degeaba le explici că ,,liberalismul este un curent ideologic, social-politic şi economic care proclamă principiul libertăţii politice şi economice a indivizilor şi se opune colectivismului, socialismului, etatismului şi, în general, tuturor ideilor politice care pun interesele societăţii, statului sau naţiunii inaintea individului. Individul şi libertăţile sale constituie elementul central al întregii doctrine liberale.” Că liberalismul pleacă de la ideea că fiecare fiinţă umană are, prin naştere, drepturi naturale pe care nici o putere nu le poate impieta şi anume: dreptul la viaţă, la libertate şi la proprietate. Că, în sens larg, liberalismul proslăveşte construirea unei societăţi caracterizate prin: libertatea de gândire a indivizilor, domnia dreptului natural, liberul schimb de idei, economia de piaţă pe baza iniţiativei private şi un sistem transparent de guvernare, în care drepturile minorităţilor, indiferent de natura lor, sunt garantate.

 

          Or, sindicatele sunt alcătuite din indivizi, membri ai societăţii, care au, fiecare în parte, convingeri şi opinii despre lume şi viaţă şi care se manifestă în funcţie de acestea în cadrul lor existenţial. Un sindicat poate fi un tot unitar, dar este, în acelaşi timp, şi o sumă de indivizi. Iar indivizii, la rându-le, au particularităţi, formă de gândire, mod de trai şi  trăsături distincte. Nu pot fi luaţi la grămadă şi etichetaţi la fel. Adicătelea, dacă eşti sindicalist, nu înseamnă că eşti şi socialist. Cunosc mulţi oameni care lucrează la stat, fiind înregimentaţi în structuri sindicale, dar care au opţiuni liberale. Ba, cunosc şi lideri de sindicat cu simpatii de dreapta. Care-i problema? Doar forma de apărare a intereselor e colectivă, în rest sindicalismul e o mişcare legală, care se manifestă la nivel mondial, iar sindicalistul român este un individ ca oricare altul, ca angajatul din mediul privat, de exemplu,  sau ca personajul din zona patronală (care, altfel, face afaceri grase cu statul). Cu alte cuvinte, sindicalistul este – şi el – un membru al societăţii.  Mai explicit, ca să înţeleagă şi emancipaţii ăia care fac pe liberalii cu sânge albastru, e taman unul dintre indivizii la care se referă liberalismul.

2010      May 26

 

          Răul Cel Mai Mic e el, Pigmeul Cu Părul Rar, Premierul Vai Şi-Amar. Din păcate, nu e doar Răul Cel Mai Mic, ci şi Cel Mai Lipsit De Bune Intenţii. Vorba lui Shelley: ,,Niciodată prin mijloace rele nu poate fi atins un scop bun”. Trebuie să fii nemernic, nevrednic şi netrebnic ca să ignori o atare axiomă.  Nu e doar Răul Cel Mai Mic, ci şi Cel Mai Mincinos şi Cel Mai Ticălos. Căci, ce zicea Dostoievski? Nu cumva că ,,numai ticăloşilor le vine uşor să mintă în toate împrejurările”? O, ba da, şi-avea dreptate!

 

          Drept răsplată că a fost ales (în toamna anului 2008, vă mai amintiţi?), şi mândru de dimensiunea sa, Răul Cel Mai Mic, imperturbabil şi neabătut, duce  ţara în hăul cel mai mare…

         

2010      May 24

                                                         

 

          Azi, 24 mai 2010, Partidul Naţional Liberal din România împlineşte 135 de ani de la înfiinţare.

 

          Partidul Naţional Liberal a scris Istorie, Partidul Naţional Liberal scrie Speranţă…

 

          Reverenţe!

2010      May 21

 

          În toată lumea se minte-n politică, mai ales în timpul campaniilor  electorale. În lumea civilizată, însă, cei care împletesc minciuna cu populismul şi cu demagogia sunt depistaţi la timp. Odată depistaţi, sunt şi taxaţi pentru impertinenţa lor. De aceea ţările din lumea aia au un grad de civilizaţie şi un nivel de trai muuuult mai ridicate decât în România, iar guvernele lor depăşesc greutăţile şi crizele survenite în societăţile respective prin măsuri adecvate.

 

          La noi, Traian Băsescu, Emil Boc şi camarilele lor nesăţioase au ajuns la conducerea unei ţări de 22 de milioane de oameni, minţind în ultimul hal. Numai că, spre deosebire de politicienii de aiurea, care apelează la minciuni cât de cât rezonabile, adicătelea cât să nu le crape obrazul de ruşine după aceea, portocaliii noştri au întrecut, prin minciună, orice măsură. Culmea e că populaţia României, într-o proporţie importantă, i-a crezut. De ce? Simplu, pentru că românii erau minţiţi frumos. Li se promitea exact ce vroiau ei să audă. În termeni corecţi, asta înseamnă că toţi aceşti români au fost nu doar minţiţi, ci şi prostiţi.

 

          Pe mine, bunăoară, Băsescu, Boc şi-ai lor nu m-au putut prosti niciodată. Şi asta nu pentru că aş fi eu mai deştept, ci pentru că am fost întotdeauna atent la nuanţele lor. Am fost mereu circusmpect, dacă nu revoltat,  la mesajele lor discursive, la populismul deşanţat şi la demagogia greţoasă. Pentru că nu era greu, am ghicit îndărătul vorbelor mâzgoase, imensa dorinţă de prostire a omului de rând, neostoita sete de putere.

 

          Azi, când mulţimea guvernată de Traian Băsescu,  Elena Udrea şi Emil Boc, vede în ce situaţie i-a adus trioul înconjurat de un mediu clientelar uriaş (care trebuie satisfăcut în continuare, pentru a produce pe mai departe putere), trezirea la dura realitate e cam târzie. Cei ce au dormit liniştiţi, crezând – în dobitocia lor – că Traian Băsescu, Elena Udrea şi Emil Boc le vor ocroti  existenţa tihnită, n-au decât să se tânguie. N-au, în schimb, dreptul să ceară solidaritate de la cei care nu s-au lăsat duşi cu preşul şi n-au ţinut cu Ursul, şi pe care, altfel, pe parcursul campaniilor electorale din 2008 şi 2009, guguştiucii cu pufoaice portocalii  i-au persiflat şi i-au făcut în fel şi chip.

2010      May 17

           Mai ţineţi minte cum ne îndemnau milioanele de afişe, mai acum câteva luni, să spunem şi noi da? Era o nebunie întreagă! www.spunesituda.ro nu mai prididea cu manipulările, cu diversiunile şi cu persuasiunea.  Dacă România ar fi o ţară normală, bumerangul folosit de Băsescu şi ai lui în luna noiembrie a anului trecut şi-ar face din plin efectul. Şi l-ar face cât mai repede, nu ar mai aştepta calendele (şi decadenţele)  greceşti. Românii păcăliţi, minţiţi, fraieriţi şi şmecheriţi de actualii aleşi (ai neamului prost) ar face bine să ceară urgent alegeri anticipate, să le obţină (prin acţiuni democratice, dacă sunt în stare de aşa ceva), să le organizeze în deplină legalitate şi să vegheze cu ochii-n patru la corecta lor desfăşurare.

          Procedând astfel, poate că cei ce şi-au dorit, cu malefică ardoare, un parlament cu o singură cameră (şi aceea ascunsă) nu vor mai avea loc – şi dacă vor avea,  locurile vor fi extrem de puţine! – nici în cele două de acum! Ar fi o consecinţă dreaptă şi firească a faptului că au folosit bumerangul fără a citi, în prealabil, instrucţiunile de utilizare… Căci, dacă răul de după ,,Să trăiţi bine!” nu poate fi îndreptat, poate fi îndepărtat…