Multă lume se întreabă de ce preşedintele Traian Băsescu absentează, de o bună bucată de vreme, din viaţa publică. De ce tace şi de ce nu mai comunică nici măcar prin intermediul televiziunii deţinute de bunul său mogul, George Păunescu, în condiţiile în care Radu Moraru e dispus oricând să facă oficiul de servant al mingilor prezidenţiale la fileu.
Această expectativă îi nedumereşte până şi pe exaltaţii portocalii cărora, de bună seamă, le este dor de cuba bătută cu Mult-Iubitul la atâtea şi atâtea manifestări populare. La atâtea şi atâtea petreceri şi serbări câmpeneşti, care – ştim doar – s-au ţinut lanţ pe tot parcursul anului 2009. De la moroşeneasca Sâmbră a Oilor la design-ul ovin realizat în stil bucovinean de meşterul în osanale, Gheorghiţă Flutur. Şi de la bairamurile ţigăneşti, cu Bercea Mondial în prim-plan, la chermezele electorale, în sunet dulceag-oriental de manele. Ce-l face, oare, pe conducătorul ţării să se retragă în carapacea lui cotrocenistă, tăcut ca un rechin sătul? Larma socială, puhoaiele ucigaşe din ultimele zile, încăpăţânarea Opoziţiei în a-i contesta deciziile? Unde sunt hăhăielile de altădată, cu care – ne amintim - făcea furori printre mulţii, foarte mulţii capsomani, trăitori – nu-i aşa? – în pace şi bună-înţelegere pe aceste bogate meleaguri carpato-danubiano-pontice?
Ce-o fi semnificând, aşadar, tăcerea preşedintelui? Meditaţie profundă? Responsabilitate în a găsi soluţii de ieşire din criză, că de intrare în ea a găsit – şi a şi aplicat deja – destule? Liniştea dinaintea unei furtuni care se va abate şi mai dihai peste această ţară? Sau, pur şi simplu, tăcerea zeusului nu înseamnă altceva decât coacerea unei (alte) plăcinte, atât celor care, în decembrie 2009, i-au dat votul, cât (mai ales) celor ce, tot atunci, i-au dat o lecţie?
