Morinherba.com Situs Kesehatan dan Herbal No.1 obat herbal stroke alami timbangan timbangan digital tips mengecilkan perut cara cepat menurunkan berat badan cara menghilangkan kantung mata cara menghilangkan komedo cara menghilangkan flek hitam manfaat madu kata motivasi resep kue basah resep kue bolu kata kata lucu Kata Kata Motivasi Kata Kata Mutiara
Bine ati venit !
2010      Oct 21

 

          Tot se vorbeşte despre degetul lui Mircea Toader, Râsu’-Plânsu’ ăla de la PDL, şeful portocalezilor din Camera Deputaţilor. Cică, insul avea un semn distinct prin care îşi dirija deputaţii subalterni: ridica americăneşte degetul mare.

 

          Înţeleg cum stătea treaba: vătaful dădea ordin, iar valeţii executau fără crâcnire. Nu mă interesează dacă s-a produs sau nu vreo defecţiune în acest ,,sistem” de vot. Nici dacă prostia oamenilor Puterii a atins cote alarmante. Puţin îmi pasă, de asemenea, şi dacă simpatizanţii ăstora resimt vreo jenă la vederea acestor scene penibile.

 

          Spun doar că circul va fi şi mai amuzant atunci când arătarea degetului va fi înlocuită cu băgarea lui.  Căci abia atunci vor vedea cu ochii lor şi capsomanii acestei ţări cine s-a făcut de cacao. Mai ales că treaba o să şi pută…

2010      Oct 19

 

          De când cu sfioasa răzmeriţă de la Finanţe, portocalezii - în frunte cu Traian Băsescu, Primul Guvernant Al Ţării – au mai aruncat pe piaţa capsomanilor o manipulare. Cică, ,,băăăă, funcţionarilor publici, veţi mai pupa stimulente doar pe criterii de performanţă!” I-auziţi la diversionişti! Ia ascultaţi-i pe cinicii ăştia! Păi, dacă acest criteriu – al performanţei, cum bombastic se exprimă - ar funcţiona măcar o secundă în putredul lor sân guvernamental, ţara asta, cetăţenii ei, n-ar bâjbâi prin tunelul spre nicăieri, pe care, ca ,,bune” călăuze ce sunt, şarlatanii ăştia l-au pavat cu cele mai rele intenţii posibile. Ei vorbesc de performanţă, de eficienţă, de competenţă? Ei sar ca arşi când îi arată oamenii cu degetul pentru cât de breji sunt? Ei?

 

          Sigur că, azvârlind nada cu criteriul de performanţă, specimenele  astea ce se declară de dreapta nu au decât un gând: să aţâţe în minţile simpatizanţilor (încă destui) angajaţi ,,la patron” mânia proletară. Adică, ce, bă, eu, cărătorul cu spinarea de la ,,privat”, eu, contributorul din ,,economia reală”, eu, găuritorul macaroanei, eu, inventatorul mersului pe jos şi al apei calde, eu, carevasăzică, ăsta, importantul şi utilul, eficientul şi competentul, la cât de performant sunt, de ce n-am stimulente? Hai?

 

          La câţi oameni care judecă superficial – ca să nu le zic altfel -  se uită în gura lui Băsescu şi la câţi naivi îşi apleacă urechea la spusele fără substanţă şi fără fundament logic ale pedeliştilor, eu cred că Ăştia-De-Acum vor stăpâni România mult şi bine. Nu numai că o vor stăpâni, dar prevăd că, sprijiniţi de populime şi, bineînţeles, de ,,cine trebuie” din instituţiile statului,  puternicii zilei de azi vor deveni, peste noapte (ca de obicei), atotputernicii zilei de mâine.

2010      Oct 12

                                                             

                                                             Foto: paginademedia.ro

 

          A trecut cam mult timp de când n-am mai scris pe-aici. Îmi cer scuze, dar viaţa mă obligă să-mi câştig existenţa (şi) hălăduind prin ţara asta carpato-danubiano-pontică. Nu fac turism, cum ar crede capsomanii care o iubesc pe Elena Udrea. Alerg în interes de serviciu, azi în Băicoi, mâine în Pleşcoi. Uneori, însă, seara, printre picături (de toamnă), îmi rezerv câteva minute – 10, 20, 30… – ca să mă documentez în ce ţară trăiesc. Nu că n-aş fi dumirit – sunt, demult -, dar o noutate în plus nu cred că strică. Mă informez, desigur, prin intermediul televizorului. Mai precis, urmărind emisiunile de pe mult-hulitele Antene, dar şi de pe Realitatea TV. Astea-mi plac! Ce să-i faci, nu toată lumea are gusturile lui Băsescu în materie de televiziuni mogulice. De pildă, eu nu pot suporta B1 TV, post finanţat de săracul clan al Păuneştilor, iar pe lingăul ăla de Radu Moraru îl detest până la suprema silă. Mă delectez, în schimb, cu Mircea Badea ori de câte ori am prilejul, şi zău dacă nu îmi place tipu’ la nebunie. Nu pentru că ar fi un anti-portocalez declarat, ci pentru că – dincolo de maimuţărelile lui (oarecum fireşti, câtă vreme emisiunea ,,În gura presei” e un pamflet) – are o logică indestructibilă. Pentru că lătrăilor şi gudurăilor pro-băsişti, pro-udrişti şi pro-anastasişti le este greu, dacă nu imposibil, să-l combată. De-aia-mi place omu’, pentru că dă, dar nu fuge, cum s-ar presupune, preferând să le alunece mereu şi mereu, viclean şi caustic, printre degete. De-aia îl simpatizez, pentru că – spre deosebire de naşul marţafoi de la B1 – îşi face publice antipatiile, nu se ascunde în spatele unor aparenţe salvate degeaba. Nu se pretinde, adicătelea, echidistant, precum dezagreabilul Radu Moraru, Formatorul-De-Opinii-Favorabile-Puterii.  Nu se dezice şi nu se contrazice, iar lucrurilor le spune pe nume, în felul lui inimitabil. E franc, iar maniera necruţătoare la care recurge pentru a-i şfichiui pe potentaţii portocalii îmi mângâie orgoliul, îmi potoleşte mânia şi-mi dă forţe noi pentru ziua următoare. Întărindu-mi convingerea că nu sunt singur, îmi dă imbold să lupt în continuare pentru mine şi pentru familia mea. Nu e puţin lucru şi, de aceea, în serile în care îmi permit acest lux, apelez la Mircea Badea: pentru că mă destinde, pentru că mă răzbună şi, nu în ultimul rând, pentru că, efectiv, mă reprezintă.