Morinherba.com Situs Kesehatan dan Herbal No.1 obat herbal stroke alami timbangan timbangan digital tips mengecilkan perut cara cepat menurunkan berat badan cara menghilangkan kantung mata cara menghilangkan komedo cara menghilangkan flek hitam manfaat madu kata motivasi resep kue basah resep kue bolu kata kata lucu Kata Kata Motivasi Kata Kata Mutiara
Bine ati venit !
2011      May 9

 

Ca pretutindeni în lumea asta, şi-n România sunt oameni ajunşi la ananghie, aflaţi într-un impas major din care nu pot ieşi singuri. Nu mai sunt în stare să ia viaţa pe cont propriu, fie din cauza bolilor, fie pentru că neprevăzutul le-a jucat feste dintre cele mai groaznice. Nefericiţi atinşi de maladii incurabile îşi duc puţinele zile rămase în proximitatea unei indiferenţe generale şi îşi oblojesc vaietele în tăcerea impusă de zidurile propriilor dureri. Cunosc asemenea oameni.

 

Ştiu că, prin autorităţile sale, România este o ţară cinică, şi mai ştiu că, în frivolitatea ei brută, este uneori nepăsătoare şi rece. Ţara asta poate fi atât de egoistă, de insensibilă la necazurile alor ei, de sfruntătoare şi de mărginită în sentimente, că te cutremuri. În ultimii ani, la capitolul ,,civism’’, România a decăzut îngrozitor. Dacă am discuta despre conştiinţă cetăţenească, românii – în bună parte –  n-ar putea însăila mai mult de trei fraze pe tema asta. România de azi este la cheremul manipulatorilor hăhăielnici, al diversioniştilor unsuroşi şi-al demagogilor mici la stat, dar scorţoşi la vorbă. România poate fi numită, cu toată îndrituirea, ţara ţoapelor stridente şi a gentlemanilor de mucava. E îngăduitoare, până la prostie, cu împăunările distonante ale falselor sale elite şi crede tot ce zboară din gura mâzgoasă a despoţilor lipsiţi de scrupule.

 

România nu mai mizează de multă vreme pe principiul solidarităţii, iar filantropia, altruismul, întrajutorarea au devenit – cu timpul – repere din ce în ce mai îndepărtate, într-o societate din ce în ce mai decadentă. A trecut vremea în care în România ideile se impuneau prin valoarea lor şi prin forţa argumentelor: acum se impun prin violenţa limbajului şi prin decizii sfidătoare. În România experienţele şi practicile sociale lipsesc, mai nou, cu desăvârşire, pentru că guvernanţilor le put asemenea expresii. Nimeni nu mai este preocupat de regenerarea virtuţilor civice, pentru că nimănui nu-i mai pasă de aproapele său. Dacă pomeneşti în România de demnitate umană, multă lume te priveşte ca pe un picat din Lună. Atitudinea binevoitoare a românului, rolul său social, latura lui umană, profilul etic, spiritul de colaborare şi devotamentul participativ sunt bagatelizate brutal, din start, de noii propovăduitori ai capitalismului sălbatic şi ai liberalismului de junglă. Binefacerile şi actele caritabile au devenit, în România, doar poveşti de adormit copiii, iar milostenia, îngăduinţa, compasiunea rar mai fac casă bună cu membrii societăţii.

 

Dramul de recunoştinţă, fărâma de gratitudine au dispărut din peisajul vieţii sociale, pentru că România, în grandomania ei portocalie, s-a dezvăţat a mai fi bună, compătimitoare, generoasă. Acum vrajba, dezbinarea, discordia sunt caracteristicile de bază. Acum bârfa şi invidia fac legea. Va veni, poate, într-o zi, clipa în care românii vor conştientiza că fără repere şi valori morale e greu de convieţuit. Va sosi ceasul în care, sătui de stilul acesta contrafăcut de viaţă, de grandilocvenţa factorilor ce le decid existenţa, de promiscuitatea generalizată, vor dori să repună toate aceste valori în drepturile lor fireşti. Însă fără forme concrete de relaţionare interumană, într-un ansamblu social liber consimţit, le va fi foarte, foarte greu. Mai mult, fără a găsi resurse lăuntrice, dacă resurse materiale nu sunt, pentru a întinde mâna semenilor obidiţi, vor eşua. Degeaba îi vor conduce apoi, ipocriţi, pe ultimul drum, şi degeaba îi vor vorbi atunci de bine, îmboldiţi de evenimentul tragic, pe cei pe care n-au avut timp sau tragere de inimă să-i mângâie, măcar, în suferinţa lor… Conştiinţa tot vinovată le va rămâne…