Morinherba.com Situs Kesehatan dan Herbal No.1 obat herbal stroke alami timbangan timbangan digital tips mengecilkan perut cara cepat menurunkan berat badan cara menghilangkan kantung mata cara menghilangkan komedo cara menghilangkan flek hitam manfaat madu kata motivasi resep kue basah resep kue bolu kata kata lucu Kata Kata Motivasi Kata Kata Mutiara
Bine ati venit !
2012      Oct 10

Că place, că nu, Steaua mărşăluieşte en-fanfare spre titlul de campioană a ţării. Nimic nu pare a-i sta-n cale, iar parcursul de excepţie din ultima vreme nu produce doar veşnica invidie şi împământenita ciudă, ci şi o impresie din ce în ce mai bună. După ani în şir în care a bâjbâit în căutarea unei formule câştigătoare, iată că, mai ales la nivelul lotului de jucători, Steaua a găsit reţeta succesului. Nici cei mai cârcotaşi dintre chibiţi nu pot trece cu vederea calitatea crescândă a fotbalului practicat de steliştii antrenorului Băutor-de-Apă. Jocul elaborat, pressingul inteligent, atitudinea pozitivă, sunt elementele de bază ale echipei şi ingredientele care compun meniul meciurilor disputate de bucureşteni. Steaua este proprietatea lui Gigi Becali, dar, dincolo de extravaganţele triumfaliste ale acestuia, de verbiajul lui suculent stârnit de gura bogată, de exhibiţionismul primitiv din faţa camerelor de luat vederi şi de gălăgioasele şi repetatele bătăi cu pumnul în piept, tocmai acest fapt conferă, azi, plusul de valoare al echipei. De ce nici o altă formaţie din prima ligă nu e în stare să se opună Stelei? De ce tuturor le este frică, vorba lui MM Stoica, să atace Steaua? Opinez că din mai multe motive, dar şi pentru că – în particular – fiecare competitoare serioasă din eşalonul de frunte al fotbalului românesc este grevată cel puţin de câte o hibă majoră. Târgu Jiu nu are anvergură, Astra Giurgiu nu are curaj, CFR Cluj nu are constanţă, Rapid nu are suflu, Dinamo nu are ţinută, iar Vasluiul nu are aplomb. Sau, ca să rezum, pur şi simplu grupările din Liga lu’ Mitică nu au resursele valorice care să le permită susţinerea decentă a luptei.

 

 

N-o fi Steaua cea mai bună din Europa, dar admiteţi că aici, în ţară, face legea la ora actuală. Spre deosebire de anii trecuţi, acum şi-a găsit cadenţa întrutotul, şi, prin presiunea debordantă pe care o exercită asupra adversarilor, o presiune agresivă, năucitoare şi cinică, se impune cu uşurinţă, etapă de etapă. Faţă de omologii lui, care – şi ei – ,,bagă bani în fotbal’’, George Becali, zis Gigi-TV, este – orice s-ar zice – un patron adevărat. Chiar dacă se ascunde în spatele unui sofisticat cadru juridic, creând aparenţe la care nu achiesează nimeni, nici măcar ţâncii purtaţi de taţi pe umeri la meciuri, Becali este stăpânul absolut al fostului club militar. Nu cerşeşte bani niciunei primării, nu se căciuleşte pe la uşile niciunei firme şi nu se caliceşte când e vorba să numere biştarii foşnitori în palma jucătorilor. În schimb, doreşte să aibă – şi are! – totalul control asupra a tot ce mişcă în curtea Stelei. E, de bună seamă, avid de putere şi nehalit după imagine, dar aspectul în sine nu mai este de mult o circumstanţă agravantă. Tocmai din această cauză, controversatul, dar abilul personaj de sorginte aromână îşi maximizează orice apariţie publică prin gesturi şi prin acte menite a produce cât mai multă emoţie, cu precădere în largul rând al capsomanilor. Pe de altă parte, dacă Becali joacă tontoroiul pe legile din fotbalul românesc, cu hlambura lui machidonească fluturată sfidător, e pentru că i se permite. Dar această problemă ţine de necrozatul eşafodaj structural şi de party-pris-urile cutumiare din sportul în cauză. De balcanismul care ne leagănă de veacuri într-un soi de dolce far’niente tradus în dialect dâmboviţean, şi de încrengăturile de interese nelăute ce străbat afaceri, de regulă, veroase.

 

 

Până una-alta, însă, cioban, necioban, Gigi Becali îşi trăieşte din plin momentele de glorie. În hlamida-i lânoasă, pătrunsă de usuc, Becali e, dacă nu forţez nota, un mic Cezar al fotbalului autohton de azi. Căruia, vrem ori ba, se cade să-i dăm ce-i al lui.