Morinherba.com Situs Kesehatan dan Herbal No.1 obat herbal stroke alami timbangan timbangan digital tips mengecilkan perut cara cepat menurunkan berat badan cara menghilangkan kantung mata cara menghilangkan komedo cara menghilangkan flek hitam manfaat madu kata motivasi resep kue basah resep kue bolu kata kata lucu Kata Kata Motivasi Kata Kata Mutiara
Bine ati venit !
2014      Jan 22

Hunedoara (I)

Sunt născut în Munţii Apuseni, la o azvârlitură de băţ de minele de aur ale Bradului. În vremurile tinereţii mele, Aurul Brad era o asociaţie sportivă în plină expansiune competiţională. Pe atunci minerii scoteau aur la greu din măruntaiele pământului, aşa că susţinerea activităţii fotbalistice nu întâmpina nicio oprelişte. La Gurabarza şteampurile sfărâmau fără încetare minereurile aurifere cu care le hrăneau corfele aduse de funiculare, iar flotaţia mergea – şi ea – zi şi noapte. Uzina de utilaj minier şi reparaţii care funcţiona, de asemenea, non-stop, confecţiona vagoneţi destinaţi galeriilor subterane pe bandă rulantă, angrenând în activitatea de suprafaţă mii de oameni, pe lângă miile de băieşi, salariaţi ai Intreprinderii Miniere-mamă. Uzinei ăsteia, abreviată U.U.M.R., i se dusese buhul prin zonă: pentru că oamenii de-acolo câştigau mult mai puţin decât lucrătorii din subteran, angajaţii au poreclit-o ,,Uzina Unde Merge Rău’’. Spirit de frondă? Haz de necaz? De bună seamă că din ambele câte un pic…

În jurul Aurului Brad gravitau o sumedenie de echipe comunale şi săteşti, care reprezentau localităţile rurale ale ţinutului moţesc. Echipele astea participau la campionatul orăşenesc, iar meciurile dintre ele erau urmărite – poate nu vă vine să credeţi – de sute de oameni. Publicul dădea dovadă de un pronunţat patriotism local, efervescenţa încurajărilor atingând, de multe ori, cote maxime. Disputele dintre Avântul Zdrapţi şi Voinţa Valea Bradului, Ponorul Vaţa şi Recolta Bucureşci făceau toţi banii. Echipe mai aveau şi alte sate. Rişculiţa, Luncoiu de Jos, Dobra, Veţel, Ribiţa. Meciurile se jucau duminica, de la 11,00. Ca fapt divers, a fost o perioadă – undeva pe la mijlocul anilor ’70 – în care satul Zdrapţi (o localitate rurală cu vreo 4-500 de suflete) avea înscrise în campionatul zonal două echipe: Avântul şi Vulturii! La Avântul erau legitimaţi jucătorii de elită ai satului, începând cu ,,pionierii’’ Zăhuţ şi Cimpoca, şi continuând cu fraţii Hurdea, verii Leaha, fraţii Adămuţ, puzderia de Almăşani (nume caracteristic regiunii), Tomuţa, Oprean, Barb (al cărui tată a fost un pasionat cavaler al fluierului), Ştefan, Ruda, Nistora. La Vulturii evoluau cei rămaşi de căruţă, cu mai puţin talent şi cam fără chemare. Vulturii a luat fiinţă tocmai pentru că oamenii aceia nu-şi acceptau statutul. Deşi aproape toţi erau rude cu cei care alcătuiau gruparea-fanion a satului. Ani în şir, de fotbalul din Zdrapţi s-a ocupat Culi Matei. El era antrenor, conducător, delegat. Şi la Avântul, şi la Vulturii. La acel nivel, şi în acele vremuri, un atare cumul de sarcini era, desigur, admis. Probabil în ideea că, oricum, sportul se practica de plăcere, de către nişte amatori sadea.

Zdrapţiul făcea parte din comuna Crişcior şi rivaliza în toate cele cu localitatea-reşedinţă. Zdrăpţenii erau vestiţi pentru că rezistau la băutură, iar zdrăpţencele aveau renumele de frumoasele locurilor. Echipa Crişciorului se numea Metalul, şi a fost înfiinţată în jurul Uzinei de Utilaj Minier şi Reparaţii, de care pomeneam mai sus. Metalul juca pe atunci în Campionatul Judeţean, având în componenţă îndeosebi jucători refuzaţi de Aurul Brad. Ignat, Ciocan, Gorcea, Menco, Uţu Nicoară, Iga, chiar erau fotbalişti. Marcel Iga a îmbrăcat, mai apoi, tricoul galben-negru al Aurului câţiva ani. În Divizia B! Ceea ce, în timpurile de care vorbesc, nu era de colea.

(va urma)