Dintre toate relele care au dus la apariţia comunismului în lume, invidia a jucat, şi încă joacă, rolul cel mai important. Nimic nu-i poate face pe oameni să se urască mai mult decât asmuţindu-i pe unii împotriva celorlalţi. Dacă eşti malefic, e de-ajuns să-i arăţi unui nevoiaş, cu insistenţă, pricopseala aproapelui său. Nu mai contează că agoniseala este rodul râvnei şi-al trudei. Viermele veninos cotrobăie înlăuntruri, ca un monstru din filmele horror. Scurmă-n ficaţi şi otrăveşte inimi. Invidia îl transformă pe om în fiară fără suflet şi fără sentimente. Îl aruncă în hăurile scârnave ale existenţei şi îl lasă chilug de conştiinţă. Fără invidie, fratele ei bun, populismul, şi-ar pierde mult din substanţa mesajului, iar vicleana ei soră, demagogia, n-ar fi decât o biată vrăjitoare şleampătă şi neputincioasă. Invidia naşte obsesii ucigătoare şi destramă prietenii dintre cele mai trainice. Invidia e cea mai elocventă formă de exprimare a nemerniciei şi cea mai deprimantă imagine a fiinţei umane. Invidia e copilul legitim al duşmăniei şi, ca orice produs al răului, are o sete distructivă neostoită. Invidia călătoreşte pe aripile furiei şi sălăşluieşte în văgăuna lăcomiei. Invidia exclude solidaritatea şi nu ştie ce-i încrederea în sine. Pizma e şarpele crescut la sân şi hrănit cu nesaţ diavolesc de oameni care nu acceptă nici în ruptul capului bunăstarea altora. Vremurile de restrişte şi stările de nesiguranţă sporesc invidia, aprind spirite revanşarde şi zgândăre apetitul pentru revolte interioare. Dau frâu liber frustrărilor şi chinuie conştiinţe muribunde.
Mediul actual este propice inflamărilor sociale. Din tot ce-au lăsat romanii, divide et impera pare singura sintagmă însuşită, de-a lungul atâtor şi atâtor şcoli absolvite, de Emil Boc. Boc mizează totul, dar absolut totul, pe invidia capsomanilor şi a zevzecilor din România. Ca să aţâţe la maximum spiritul de frondă al vulgului, Boc este în stare de orice. Machiavelicul personaj ştie că numai astfel îşi poate conserva electoratul provenit din cele mai sordide şi mai abjecte zone sociale. Că numai în felul acesta, aruncând anateme asupra unora şi înfierând cu mânie bolşevică prosperitatea, va avea succes la gloatele ignorante pe mai departe.
În tot acest răstimp, parcă sedaţi, oamenii normali din ţara asta privesc cum Micul Stalinoid trebăluieşte în cotloanele nimicniciei umane. Din păcate pentru ei, privesc terifiantul spectacol din cel mai incomod unghi. Din expectativă.
Dezbină şi stăpâneşte… a invatat de la Basescu.
Mă gândesc că dacă îl catalogăm drept machiavelic îi acordăm prea mult credit… Un politicianist care preferă să stea aplecat la nouăzeci de grade şi să să cânte ode uitându-se către gardul Cotrocenilor…
Istoria noastră şi oamenii care au gestionat-o şi-au pus amprenta asupra unor gene predispuse spre pizma despre care vorbeai. “Să moară capra vecinului” a devenit un clişeu, nu doar lingvistic, ci şi comportamental. Poporul pare transformat într-o haită de animale, asmuţite unele contra altora, spre deliciul parcă al celor care privesc spectacolul din lojă, făcând semne cu degetul. În sus, mai rar şi doar în cazul aserviţilor, şi cel mai adesea în jos.
Fratricidul capătă un sens modern, al epocii băsesciene, şi se manifestă prin măsuri luate de o păpuşică, hidoasă şi minusculă, mânuită abil de maestrul păpuşar.
Expectativa… exprimă totuşi o stare temporară, care durează de prea mult timp. Din păcate, rămânem conectaţi la spiritul de haită sprijinit de măsurile guvernamentale.
[...] FLORIN MATEI şi un tablou de februar… [...]
Pai avand in vedere al cui discipol este Boc, la ce sa te astepti, Florine? Sa cultive solidaritatea? Sa fim seriosi. Cum ar mai dobandi ei functii daca nu mizand pe ordinarul sentiment al invidiei? Pentru mine Boc nu exista. Exista doar o papusa manevrata din Dealul Cotrocenilor. In fapt, tare mi-e teama ca rostul clujeanului ca si prim ministru este tocmai acela de a estompa nemultumirile la adresa lui Traienel.
Boc ştie foarte bine ce-i aia solidaritate.Numai că se solidarizează cu cei asemenea lui.
Iar proverbul “să moara capra vecinului”, a suferit o anumită transformare, şi anume, de actualitate e ” să moara vecinul, să-i iau eu capra”.
* Theodora,
Nu ştiu ce a învăţat de la Băsescu, dar ştiu că sunt compatibili.
* Cristian Lisandru,
Ai dreptate, Cris! Machiavelli era un tip inteligent…
* Ada Rus,
Câtă dreptate ai…
* Garcia Muerte,
Boc n-are cum să cultive solidaritatea pentru că în dulcea limbă portocaleză acest cuvânt se traduce prin cârdăşie.
* Sebra,
Aşa-i! Cine se-aseamănă se adună… Iar dacă vecinul se încăpăţânează să trăiască, luăm noi măsuri să dea colţul.
EXPLOZIA DEMOGRAFICA TIGANEASCA
( Trecerea de la muzica popupara la manele )
Pe blogul Dan Voiculescu a inceput o dezbatere despre ajutorul social acordat famililor cu multi copii si in general sprijin pentru o natalitate ridicata in Romania.
Iata opinia mea in legatura cu aceasta importanta problema.
Domnule Dan Voiculescu
Problema are un acut caracter social. A accepta conceptul de “corectitudine politica” (political correctness) creat si promovat de gruparile politice socialist-liberale, partidele socialiste Europene si Nord Americane,NU ar trebui sa faca parte din programul dumneavoastra. Democratia reala se sprijina pe clasa de mijloc. Lasati partidul socialistilor sa fie al socialistilor iar dumneavoastra sa sprijineti elementul activ al societatii.
Concluzie
Sa nu se dea ajutor social decat persoanelor care sunt activ implicati in activitati benefice comunitatii in care locuesc.
Sa se impuna planificare familiara in cadrul etniei tiganesti. Crestera iresponsabil a populatiei tiganesti, nu este o activitate benefica tarii fiindca: schimba demografia specifica Romaniei, altereaza cultura nationala (manele vs. traditionala muzica populara) Un stat care nu lupta pentru a-si pastra etnicitatea specifica, traditiile nationale si cultura proprie, isi dezice existenta, nu merita sa fie inclus in familia statelor europene.
ROBERT HORVATH DEVA cineast USA
http://devanewyork.blogspot.com/
http://devanewyork.blogspot.com/
Eu unul ma indoiesc de premeditarea, in sensul inteligent al cuvantului, a tuturor actiunilor sale, de catre acest individ abject si evident frustrat. Cred ca instinctul de capatuire, caracterul hulpav si abject al gloatei portocalii ii mana ca un bici, in unicul lor scop, acela al devenirii materiale. Dar pentru ca sunt parte a acelui procent nemanelizat, netrepanat, eu nu pot sta in expectativa, ci SPUN. Atat mi-a mai ramas.
Sunt total de acord cu dvs. Invidia si ranchiuna au facilitat intrarea comunismului in lume. Proverbul cu capra vecinului este elocvent in acest sens! In mod normal, cel care nu are capra ar trebui sa tinda ca prin munca lui sa dobandeasca una pentru a-si egala vecinul, sau chiar doua pentru a-l intrece. Dar nu, in loc sa faca asta, romanul prefera sa moara si capra vecinului. Este vorba de o egalizare a neantului!
* Dan Patrascu,
Când invidia produce discordii sociale şi antipatii profunde la nivel naţional, cu concursul celor aleşi să cârmuiască peste tot poporul, e grav! Înseamnă că cei aleşi au planuri diabolice.
* Teo Negura,
Nici eu nu pot sta în expectativă. Uite cum, dintr-un foc, ne făcurăm doi!
Managementul competitivitatiir raului este o stiinta ca oricare alta … are precursori, a fost dezvoltata de comunisti si nazisti ca ideologii care au avut acces la putere nelimitata …
Boc, micro sluga basesciana, este un doar un epigon primitiv – dar deh, merge la poporul neinstruit si grabnic cautatoriu de comunisti, moguli, alea-alea…
* brad,
Boc era doar un exemplu. Câţi ca el, câţi ca el, însă, ca să-l citez pe Emil Gârleanu.