Foto: catavencu.ro

          Doi veleitari din anturajul preşedintelui României aspiră să rămână afundaţi cel mai adânc, şi dacă se poate până la moarte, în graţiile acestuia. Ambii i-au adus chelului tichii de mărgăritar cu nemiluita, doar-doar vor câştiga întâietatea. Atât de amuzant fac pe formatorii de opinie aceşti băieţi fâşneţi – în sânul unui partid care s-a lepădat demult de opinii -, încât hilarul situaţiei e garantat sută la sută.

          Nu intru pe blogurile lui Cristian Preda şi Sever Cotoi – Voinescu şi, ca atare, nu le citesc. Neavând nimic în comun, de ce aş face-o? Doar ca să-mi provoc de bună voie o senzaţie de greaţă? Mersi, mi-e bine aşa, fără deranjuri stomacale. N-am gustat, de la bun început, pervertirea lor cromatico-politică şi, tot de la bun început, i-am privit cu reticenţă. Apoi, cu lehamite. Dedicaţi întrutotul ideii ignobile de obedienţă  faţă de Tătucul lor de la Cotroceni, mie personal ei nu mi-au spus niciodată nimic. Nu că n-ar fi buni de gură - nu, Doamne-fereşte! – ci pentru că, în privinţa mea, n-au avut pic de putere de convingere. Şi nici nu vor avea, în vecii-vecilor.

          Cum spuneam, am auzit din întâmplare de disputa dintre Cristian Preda şi Sever Cotoi – Voinescu. Pentru a defini, fiecare în nume propriu, curentul ce bântuie România mai dihai ca un taifun devastator, Voinescu – Cotoi şi Preda se bat, ideologic, precum chiorii. Primul avansează conceptul de ,,băsescianism”, argumentându-şi cu fervoare subalternă găselniţa terminologică, în vreme ce ălălaltu’  îl contrazice prin persiflări golite de subtilitate. Tabloul e grandios, fie şi la nivelul detestabil al ciondănelii. Cei doi rivali de conjunctură fac pe dracu-n patru să convingă opinia publică, odată pentru totdeauna, că – de fapt – definiţia corectă în cazul lor, al băsescoizilor necondiţionaţi,  e servilismul. 

            Dincolo de ei, în cazul nostru, al nemanelizaţilor, curentul care ne trage, iremediabil, din toate părţile e băsesCINISMUL…